Norii s-au spart în această după-amiază în San Francisco și soarele a început să strălucească. Vremea caldă care a venit a indus un sentiment prea familiar, una pe care ar trebui să fiu afară să adun insecte și să nu stau în casă! În timp ce am fost deja în câteva locuri în această primăvară, Am un sezon lung de colecționare înainte. Privind cu nerăbdare, nu m-am putut abține să nu reflectez la ultimii doi ani spectaculoși pe care mi-a oferit vestul. Pentru a ilustra dependența mea, iată o legendă a punctelor mele GPS Google Earth.
Fiecare steag reprezintă un eveniment de colectare separat (nu ține cont de acei galbeni), între toamnă 2007 iar iarna 2009. Nu am ținut evidența milelor pentru excursii de colectare dedicate (poate pentru a evita șoc), dar trebuie să se apropie 30,000. Honda Accord-ul meu poate să nu fie un vehicul tipic de câmp, dar face distanța substanțial mai accesibilă. Bineînțeles că cele două cauciucuri deflate și parbrizul crăpat nu ajută. Îți poți da seama cu ușurință că am locuit în sudul Californiei, cu acea pată uriașă de steaguri. Majoritatea acestora sunt concentrate în județul Santa Barbara, care a dat două specii noi și zeci de recorduri județene. Arizona este pe locul doi cu doi 10 excursii de o zi cu fiecare noapte într-o locație diferită. Apoi m-am eliberat de sud-vest vara trecută și am condus o buclă lungă prin mijlocul vestului pe parcursul a două săptămâni și jumătate. Am tras în jur 4,000 lepidoptera și tocmai au început să pună ultimele retușuri la ultimul exemplar. Pana acum, doar o specie nouă – un singur exemplar al unui mic Acrolophidae din vestul Texasului (determinat de Peter Jump care scrie fasciculul MONA asupra grupului). Au mai rămas multe pentru a se identifica.
La bord pentru acest an: O excursie la Leavenworth, Washington pentru 2010 lepidopterologi’ Întâlnirea societății. Călătoria de strângere de două săptămâni va trage spre nord, spre Washington, apoi va face buclă spre est prin Idaho, Utah și Nevada în drum spre casă. Dar ca întotdeauna, Arizona și Mexic sunt semnalizatoare. Și acum că locuiesc în Berkeley, va trebui să mai intru de câteva ori în Sierra anul acesta!
Cool map – how’d you make it?
I’ve got a hard map on the wall in my study with a red glasshead pin at each collecting locality I’ve visited since 1982 (yep, I’m that old!). No question the west and Mexico are where it’s at, but in recent years I’ve become quite enamored with the Great Plains – the whole place seems to have been sort of unfairly ignored.
I connect my GPS to Google Earth, which allows me to download the waypoints and tracks. The end product is incidental, but it’s really wonderful to have all of your collecting points mapped automatically! I can also go backwards from my database, with a click of a button it creates a google earth map of the distribution of my specimens.
Well heck – sounds like I need to get a better GPS, since mine has no download capabilities.
BTW, I’m really liking your blog. There are lots of insect bloggers out there, but not that many who really know what they’re talking about. (And I just noticed the linkback – thanks.)
I suppose you could achieve the same goal by manually entering your waypoints and placing a pin on google earth. A bit slower though when you collect as much as me (I assume you do!).
Thanks for the comments, I’m really enjoying this medium, wish I had started a while ago! I agree, there are very few good entomology blogs, but yours is one of the best.
You should make a trip to central NY…our woods are packed with moths. In fact, the porch light has been flooded with moths, I should take some pics and make you ID them 😉
Im going to have to steal (er, I mean imitate) your photography set up for the lab. I had to take some photos of teeny-tiny hymenopteran parasitoids for a Canadian collaborator last week and the pics turned out hideous 🙁
I ended up just sending him the specimens, which then involved a whole new set of headaches with customs.